Sunt secven?e narative a caror relativa autonomie nu anuleaza impresia ca fac parte din acela?i întreg. Îi revine cititorului menirea de a reconstitui coeren?a epica, umplând golurile ?i refacând legaturile latente dintre episoade ?i personaje, ?i de a descoperi desenul din covor , dincolo de fragmentarea structurii de suprafa?a. Gabriela Adame?teanu construie?te astfel un roman latent formula narativa hibrida, utilizata, printre al?ii, ?i de Milan Kundera în Ridicole iubiri... (Carmen Mu?at)
Privirea naratoarei se confunda cu obiectivul unei camere de filmat. Comportamentismul ?i structura filmica nu se confunda însa cu obiectivitatea rece. Lumea acestei autoare ascunde o mare tandre?e ?i compasiune (fa?a de personaje, ca ?i fa?a de cititor). Apropierea fa?a de celalalt, generozitatea de a se retrage din prim-planul scenei, o ?tiin?a a concretului, o carnalitate a fic?iunii rar întâlnite, precum ?i o profunda cunoa?tere a resorturilor suflete?ti, toate acestea o recomanda pe Gabriela Adame?teanu ca pe o prozatoare autentica, de mare for?a. (Cornel Moraru)
De?i s-a vorbit despre excep?ionalul caracter auditiv al prozatoarei ?i despre o acuitate vizuala pe masura, aceste calita?i nu sunt mostre de inginerie textuala, ci mijloace de înregistrare a autenticita?ii existen?iale. În centrul prozelor ei se afla întotdeauna omul viu, cu dramele ?i traumele lui, cu nevoia lui organica de comunicare. Caracterul lor scenic, performativ, dramatic este frapant. Proza nem?easca, dar cu un discret palpit cehovian. (Paul Cernat)
Cerrar
Volver
