Vara în care mama a avut ochii verzi

Tatiana ?îbuleac a reu?it un tur de for?a cu acest prim roman al ei. Începutul, un overflow de imagini furioase ?i hipnotice, aduce bine cu Portocala mecanica ; de la un punct încolo, furia începe sa se domoleasca, înlocuita de o visatorie paranoida coagulata în jurul figurii mamei, generând la foc continuu fraze cu nimic mai prejos decât cele ale Aglajei Veteranyi; iar ultima treime a romanului, în care o mama bolnava de cancer ?i un fiu a?teapta moartea împreuna ei bine, pentru intensitatea ei atât de particulara nu îi pot gasi Tatianei ?îbuleac vreun corespondent. Scurt ?i intens, romanul ei splendid impune o prozatoare de la care am cele mai mari a?teptari.